Can you hear me now?!

[Oswin A. Cameron]

• Ura acea vraja idioata care ii facea sunetul pasilor sa dispara. Ura pelerina invizibila si ura tot ce te facea sa crezi ca persoana de langa tine e imateriala. Impropriu spus dar chiar asa era.
  Pasii isi incetara brusc sunetul dar ceva ii spune blondinei ca vine din spatele ei. Astefl, fara sa se intoarca isi baga mainile in buzunarele adanci ale pelerinei negre, simple. Ura uniforma scolii si acea emblema tampita iar din acest motiv purta o roba neagra, pe umeri. Ii placea sa o stie ca ii flutura in urma ei din cauza mersului alert. In plus... avea si unele avea si unele avantaje.
  
  Bau!
  
  isi scoase intr-o secunda bagheta intorcandu-se pe varfusi, brusc catre sunet. Era... Bianca. "Perfect!" Isi spuse soimita in gand lasand garda jos. O fulgera scurt cu privirea lasang bagheta sa ii alungece usor in buzunar.
  Ce cauti aici? Nu e cam tarziu pentru o plimbare nocturna? O intreba aceasta ridicandu-si o spranceana, privind-o nepasator de curios. Se lipi usor cu spatele de peretele de piatra, langa o fereastra iar din buzunarul stang scotandu-si pachetul Winston Silver. Isi aprinse o tigara si afisa un ranjet de-o dreptul ciudat. Isi aminti de numerosi oameni care ii spuserea de atatea ori sa nu fumeze, ca nu e bine, ca isi strica sanatarea. Dar ea tot ce vroia facea.