Forgetting the past.

[Nathan Vermont]

O privi schitand un mic zambet si isi apropie buzele de urechea ei.
,,Ah!Ochii ei!Cum cred cu scapararea lor vapaia mortii!Si frumusetea ei fara pereche.Atarna stralucind pe fata noptii , ca si cercelul scump la o ureche, a unui negru;ea e prea bogata.Pentru a fi cu folos purtata.Si e prea scumpa pentru tot pamantul!Ai spune porumbita de zapada intr-un convoi intunecat de ciori...asa straluceste ea printre surori.Cum se sfarseste dansul , merg sa o caut.Unde se aseaza ,ca sa fericesc in mana-i calda ,mana mea cea aspra.O inima , iubitai tu vreodata?Stiurati ochi , voi , pana in noaptea aceasta ,ce este frumusetea-adevarata? " ii sopti la ureche , ceea ce spusese Romeo cand o vazu pe Julieta , ridicandu-se apoi si mergand sa isi ia tricoul pe el.