Cancelaria II

[Isolde du Maurier]

• Aruncand o ultima privire focului care palpaia in semineu, se ridica brusc, aruncand pe podea cateva suluri de pergamente si pene, care zaceau acum imprastiate peste tot. Se uita indiferenta la ele, punand un elev din anul II sa le stranga, care oricum se oferi bucuros. Isi dadu parul saten inchis pe dupa ureche, acesta cazandu-i in bucle mari peste umerii albi, dezgoliti acum. Isi aranja puloverul care ii lasa umerii goi, si, incheindu-si o cizma care avusese curajul sa se descheie obraznic, iesi din incapere cu un zgomot vag strident de tocuri, mergand gratioasa pana la cancelarie, unde avea de gand sa isi petreaca cateva ore libere inainte de cursuri.
  
  Deschise usa cu un zgomot puternic, nepasatoare ca ar putea sa deranjeze pe cineva, si scruta incaperea cu ochii sai albastri, de culoarea topazului asemanator cu cerul puternic albastru din timpul verii, pe o insula. Laguna albastra, cum i se mai spusese. O observa pe Isabella, care purta o discutie cu o profesoara pe care o mai zarise in Sala Mare, dar nu o stia, si se indrepta gratioasa spre un loc liber, punandu-si sfidatoare picioarele pe masa, si incepand sa scrijeleasca cu o pana de paun pe o foaie de pergament, un portret al unei persoane necunoscute.
  
  Isi scoase bagheta, facand sa zboare catre ea calimara cu cerneala, in care inmuie pana si se reintoarse la desen.