O amintire.

[Isolde du Maurier]

• Asigurandu-se ca era ferita privirilor curioase ale elevilor sau chiar ale profesorilor, isi stranse mai bine pe ea puloverul larg, care ii dezgolea umerii albi, si dadu cu mana peste cizmele negre, cu toc ascutit, care faceau un sunet alarmant de sfidator in linistea crunta a aleilor intortocheate care duceau de la Hogwarts catre alte parti ale Londrei. Cu un pocnet scurt, Disparu din imprejurimile castelului, aflandu-se acum fata in fata cu inchisoarea Azkaban.
  
  Isi scoase nervoasa bagheta, uitandu-se in sus la maretia infioranta a cladirii, parul saten inchis ravasindu-i-se pe spatele drept. Ramase pentru cateva clipe nemiscata, speriata de ceea ce avea sa faca aici. Nu putea sa se mai desprinda, si sa revina cu picioarele pe pamant, si incerca in zadar sa isi inabuse lacrimile. Muscandu-si buza inferioara, isi scutura capul, desprinzandu-se cu greutate de starea de amorteala in care intrase, si scapand, fara sa vrea:
  
  "Nu se poate!"