A drop in the ocean

[Aylee L. Lovel]

• In gara era asteptata de majordomul familiei. Nu intelesese niciodata lucrul acesta. De ce nu putea sa fie lasata sa Apara singura la casa? Insa normal, asta era imposibil, trebuia ca sa fie mereu un batrnel zambitor, gata sa faca pentri ea orice. Aylee ii zambi, dupa care isi depusa bagajele in bratele lui. Nu avea nimic cu el personal, dar daca tot era trimis acolo sa o ajute atunci avea de gand sa il lase sa o ajute. Apoi Disparu, lasandu-l si pe el sa vina dupa ea.
  Ajunsa in fata usii de intrare inspira adanc de cateva ori. Isi puse fata fericita si intra inauntru.
  -Am ajuns acasa! striga ea inspre holul pustiu.
  Cum se astepta, nu ii raspunse nimeni. Acesta era unul dintre lucrurile care ii placeau acasa. Nimeni nu o baga in seama, daca nu cumva aveau vreo treaba speciala pentru ea, insa asta nu se intampla prea des. Plus ca pentru treburile speciale o gaseau si la scoala, deci asta nu diferea cu mult.
  Urca in camera ei, trecand pe langa cea a Elizei. Intoarse capul, de parca nevazand camera ar fi putut sa isi stearga amintirile, dupa care trecu repede mai departe. Ajunsa in camera, se mira sa isi vada bagajele instalate acolo. Nu le baga in seama ci se aseza pe pat, imbratisand perina si dand din bagheta, facand ca o melodie cantata la pian sa se auda din senin. Inchise ochii. Nu isi dadu seama daca adormise sau nu. Stia doar ca o voce care rasuna in toata casa o facu sa deschida ochii.
  -Raven, te cauta cineva la usa.
  Normal, vocea vrajita, isi zise. Aceasta era cea care transmitea lucrurile de la unul la altul prin casa. Oricat de tare ar fi sunat, stia ca in afara camerei ei nu o auzea nimeni.
  -Nu lasa pe nimeni sa intre, zise ea. Vreau sa fiu singura. Indiferent cine e! striga ea la usa, dupa care isi ingropa din nou fata in perina.