See that coming !

[Luciana E. Flamel]

Luciana lua o gura mare de aer, umplandusi plamanii. Era constienta ca nu avea sa fie totul o placere. Era speriata oarecum insa si entuziasmata. Oricum bantuia pe coridoare zi si noapte. Acum ca aceasta devenea o indatorire nu se supara deloc. Macar cele doua fete nu dadura bir cu fugitii.

"-Fie, sa mergem!" murmura ea...apoi se indrepta usor spre salcie. Simti un fior de satisfactie ,de nebunie care ii pulsa prin vene. Il gasi mult mai patrunzator decat cel simtit in timpul serii trecute cand Flitch o alergase din varful turnului de astronomie. Cand s-a sigurat ca cele doua soimite paseau la unison continua : "-din momentul in care tunelul e deschis avem cam jumatate de minut pana cand salcia nu o ia din nou razna si i se reaprinde dorinta de a face pilaf tot ce misca. " in acest timp isi scoase bagheta din buzunarul robei si suiera ceva. Indrepta bagheta spre tample si puf! o bufnita alb-aurie zbura acum inspre crengile care semanau mia mult cu niste maini uriase prevazute cu manusi de box. Scotoci usor cu ciocul la radacinile acesteia iar salcia incremeni brusc. Nici macar vantul care sufla destul de aprig, dat fiind faptul ca seara se instala usor usor, nu o clintea.

Reveni la infatisarea umana si astepta neclintita sosirea restului echipajului. "-Lumos! " rosti cercetasa si varful baghetei lumina facand ca din bezna tunelului sa apara un coridor lung ,zidit si se putea observa ca nu mai pasise nimeni pe acolo de foarte multa vreme . Se cunostea insa cararea pe care ea si prof Flitwich au facut-o in acea dimineata pentru a verifica daca nu cumva locul intunecat nu fusese inghiriat de vre-o creatura drept locuinta. Insa in afara de plante parazite, niste panze de paianjen si mult praf totul era in regula.

"-Stiti daca ma gandesc bine, am fost prea zapacita sa va povestesc de... chestie si nu m-am prezentat. Stiu cum va cheama deci corect este sa..." se fastaci putin si adauga scurt: "...ma numesc Luciana. Sunt la Cercetasi, dar probabil ca v-ati dat seama. Am 16 ani." urma o pauza scurta in monolog curmata de un "-Stupefy!" imediat un pui de paianjen urias cazu inert cu picioarele incremenite intr-o pozitie ciudata.

" - Sa vedem ce e de capul chestiilor primite." adauga imediat Ciana cu o urma de entuziasm evidenta si intinse fetelor din nou manunchiul de ceasuri si fiecare lua la intamplare cate unul. Isi puse si ea unul la gat iar acum litera P care era incrustata pe cel ramas la ea se reflecta ciudat pe peretii tunelului in lumina baghetei. lasa cel de al patrula sa alunece usor inapoi in buzunar. "- Directorul mi-a spus ca toate raspunsurile le vom gasi in asta" spuse ea aproape gafaind de la mers in timp ce scotea carticica cu coperta verde. Pe prima pagina scria cu litere purpurii Jurnalul Strengarilor. Iar sub asta cu argintiul specific cercetasilor : Jur solemn ca nu e nimic de capul meu. Trecu usor degetul peste paginile ingalbenite si acestea se derulara rapid. Era un caiet scris in intregime de mana. "- Va trebui sa-l frunzarim cat de rapid... nu am apucat sa ma uit deloc prin el" adauga ea in timp ce golea din nou buzunarele. erau in fata unei usi mari , negre cu o clanta mare, de fier, foarte ruginita. "- Sa le impartim inainte de a intra" iar mainile ei cu jurnalul ,pelerina ponosita si pergamentul ingalbenit le imbiau pe cele doua soimite .