I told you

[Lexie Stryder]

• Lexie se ridica din patul sau, ignorand cearsafurile incalcite. Un strat subtire de transpiratie ii acopereapielea, iar mintea ei era tulburata de cosmarul care tocmai trecuse. Totusi, ca niste ecouri, imagini negre si pline de teroare i se infiltrau in minte, dand-o peste cap.
  
  Se indrepta spre cabina de dus, bucurandu-se de intimitatea de care beneficia de cand devenise profesor. Facu un dus scurt si rece, pielea infierbantata revenind la temperatura obisnuita. Mereu dusul o punea pe picioare cand era cu moralul la pamant, fie ca era vorba despre lumea reala, sau cea a subconstientului sau.
  
  Se imbraca repede cu o rochita de noapte de o culoare deschisa, luandu-si peste aceasta un halat de matase verde inchis. Zambi cand isi gasise bagheta ascunsa intre saltea si perna si iesi din dormitorul ei in Camera de Zi a viperinilor.
  
  Avea de gand sa se plimbe ceva timp prin castel. Stia ca nu mai erau sanse sa doarma, chiar daca mai tarziu in acea zi nu va fi foarte fericita de aceasta decizie. Isi inchise ochii si ii tinu asa cateva clipe inaintesa ii deschida si sa iasa pe coridoul intunecat al castelului de la parter. O lua spre scarile de marmura, cu gandul sa mearga in Camera Necesitatii. Insa o umbra, diferita fata de celelalte ii atrase atentia. In timp ce celelalte umbre erau lipsite de viata, aceasta avea o anumita stralucire, clar ca era a unui om.
  "Cine e acolo?" intreba Lexie pe un ton hotarat, vazand ca nu era umbra Ingrijitorului.