A drop in the ocean

[Aylee L. Lovel]

• Il privi in ochii negri si nu citea acolo decat ingrijorare. Ura privirea aceea a lui, din care isi dadea seama ca lui chiar ii pasa de ea, pe cand e nu putea decat sa il minta sau sa ii spuna jumatati de adevaruri. Ii urmari privirea si isi dadu seama ca ii privea camera. Intradevar, nu era mare lucru. Acum. De obicei, cand ajungea acasa facea vraja necesara pentru a descoperi adevarata ei camera, pe care o ascundea de parinti, insa astazi nu o facuse. Si nici nu avea de gand sa o faca de fata cu Josh. Stia ca el nu ar fi criticat-o sau ceva de genl acela, insa simtea ca si-ar fi ppierdut si ultima urma de demnitate daca ar fi facut-o. Poate mai incolo... Acum oricum nu avem timp.
  Isi intoarse privirea si se uita din nou in ochii acea negrii ca noaptea. Negrii ca propriul ei suflet. Suflet care o durea in momentul acela de parca ar fi fost intepat cu mii de ace incinse in foc in acelasi timp. Se ridica pe varfuri si il saruta scurt, dupa care il lua de mana.
  -Nimic, nu e nimic, zise ea zambind fortat, incercand sa ii alunge indoielile pe care tot ea i le cauzase. Hai... Hai doar sa plecam de aici, mai zise ea, luand grabita directia usii.
  Uneori chiar ura faptul ca locul caruia ii spunea camera ei era practic podul casei. Era prea mult de mers pana jos. Mult prea mult, in unele situatii.