O amintire.

[Aylee L. Lovel]

• Se minuna de cat de multe persoane puteai sa intalnesti in locuri din acestea. Adica, Azkabanul nu era considerat chiar cel mai vesel loc in care sa iesi la un ceai sau ceva cu prietenii, insa asta era situatia. Se mira cand isi dadu seama ca cealalta persoana care venise era India, colega ei Viperina, si profesaoara la ceva materie la care ea nu participa la cursuri. Pe India o vazuse de multe ori prin Castel sau prin Pivnita, insa nu vorbisera niciodata. Se parea ca momentul ca lucrurile sa se schimbe venise acum. Realiza ca fata zisese ceva, insa nu isi dadea seama ce.
  Sirul gandurilor ii fu intrerupt de un sentiment pe care il putea doar foarte greu descrie. Avea impresia ca, dintr-o data, toata fericirea ei disparuse. Se simtea de parca niciodata cat avea sa mai traiasca nu se va mai simti bine, nu se va mai simti fericita. Ba chiar ar fi putut spune ca nici amintirile fericite nu erau cu adevarat reale, doar umbre subrede ale imaginatiei sale. Trebuie sa fie Dementori. Se intoarse incetisor pe calcaie si vazu siluetele inalte, scheletice, imbracate cu pelerine lungi si negre ce parca maturau pamantul. Isi scoase rapid bagheta neagra is se gandi la un moment fericit.
  -Expecto Patronum!
  Din varful baghetei tasni o creatura inaripata ce se descoperi in curand a fi un Hipogriff. Aceasta zbura insre dementori impreuna cu Phoenixul ce presupunea a-i apartine Indiei si cu leul ce aparuse din bagheta baiatului. Creaturile incepusera parca sa se dea inapoi.