childhood is the kingdom where nobody dies...

[Lexie Stryder]

• Lexie il privi pe baiat, usor surprinsa. Nu stia de ce, insa nu se asteptase ca el sa ii puna acea intrebare. Stia ca era un lucru normal, politicos si interesat in acelasi timp, insa poate ca nu se asteptase ca pe baiat sa il intereseze pur si simplu ce facea si cum se simtea ea.
  
  Ii zambi, incercand sa para reinvigorata.
  "Sunt bine," spuse ea. "Doar obosita."
  Incerca sa nu ii intalneasca privirea, in timp ce o tacere destul de stanjenitoare se lasa intre cei doi. Nu prea stia ce sa ii spuna, si faptul ca pana acum toate lucrurile ii mersesera prost inafara de aceasta "escapada".
  
  Isi ridica privirea, vazand relaxarea si sinceritatea de pe chipul baiatului. Nu putu sa nu se simta o persoana oribila. Pe langa faptul ca el se ingrijorase pentru ea chiar daca nu se cunosteau, ea pur si simplu il mintise. Ofta adanc.
  "Defapt, nimic nu e in regula. Totul imi merge prost si ma simt epuizata," spuse ea, cu un zambet trist pe buze.
  
  Spersa sa nu para prea indrazneata sau ceva de genul epntru ca vorbea asa cu el. Chestia era ca mereu era mai usor sa vorbesti cu un strain decat cu un prieten despre problemele tale. Sau poate Lexie era o ciudatenie si doar pentru ea era mai bine asa.