Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Cand Isabella vazu jetul de o lumina rosie, stacojie, facu ochii mari si se arunca in spatele unui raft cu carti. Recunoscu vraja si un nod i se puse in gat. Isi pleca privirea, stand asa, in genunchi si privind umbra lui Matt ce se intindea pe podea in lumina lunii.
  Realiza cat de penibila era in acea postura, asa ca se ridica rapid si isi scutura pelerina, inghitind nodul din gat.
  
  Iesi de dupa raft, mergand cu pasi silentiosi catre Matt. Avea o privire mai rece ca gheata si simtea furia cum se amplifica incetul cu incetul in timp ce se apropia de el.
  Il privi incruntata si abia cand erau la distanta de cativa centimetri rosti:
  "- Tu. Tu niciodata sa nu indraznesti sa ma ataci pe mine !" aproape ca tipase la cat enervata era de gestul lui Matt, mai ales amintindu-si ce vraja folosise.
  Aproape ca nu ii venea sa creada. Isi impinse barbia in fata si ridica o spranceana, atintind bagheta catre baiat.
  
  "- Expelliarmus !"
  Privi cum bagheta baiatului cade la cativa metri distanta, apoi adauga pe acelasi ton:
  "- Incarcerous !"
  Cateva funii iesira din bagheta Isabellei si il apucara strans pe Matt, legandu-l sever. Isabella isi privi bagheta timp de cateva secunde, admirand-o din nou - se parea ca pana la urma Bagheta Serpilor era facuta pentru ea, lucru de care se indoise un timp indelungat.
  "Si se pare ca imi merit titlul de Viperina." isi spuse fata in gand.
  
  "- Intamplarea face sa stiu deja ce este in acea carte. Inainte sa ajungi, am rasfoit-o putin. Te rog sa imi dai cartea."
  Viperina lasa bagheta in jos si se apleca spre Matt, care acum era in genunchi, legat si incapabil sa se miste.
  "- Daca ai rasfoit-o. Daca stii ce este in ea. De ce mai ai nevoie sa iti dau cartea ?" intreba era pe un ton soptit.
  
  Se ridica si cu o voce hotarata, rosti ferm:
  "- Finite Incantatem !" iar in clipa urmatoare funiile se retrasera in bagheta, iar Matt se ridica in picioare.