Your words are the sweetest poetry

[Matt I. River]

• Matt auzi intrebarea, insa nu se opri si nici nu raspunse. Mergea cu pasi apasati, tinand ochii mai mult inchisi decat deschisi si incercand din rasputeri sa se convinga pe sine ca ceea ce a facut, calea pe care a ales-o este cea buna. Dar era in zadar sa faca asa ceva, era mai mult decat sigur ca acolo este locul lui, de partea Ordinului. Insa intrebarea Isabellei ii zdruncina inca o data increderea:
  
  "- Eu ? Dar tu ?! Tu erai unul dintre noi pana sa te alaturi Ordinului. Tu de ce ai facut asta ?!"
  
  De ce a facut asta ? Intradevar, de ce.. De ce sa aleaga calea grea si nu pe cea usoara ? De ce sa nu fie si el, ca majoritatea viperinilor, de partea Devoratorilor.
  Baiatul se opri in cele din urma, insa ramase intors cu spatele la Isabella. Trebuia sa termine cu asta o data pentru totdeauna.
  
  "- Nimeni nu a spus ca trebuie sa fiu un Devorator daca sunt si viperin. Nimeni nu a spus ca am fost vreodata "de-al vostru"." accentua Matt ultimele doua cuvinte. " Eu am ales Ordinul, pentru ca nu sunt un criminal. Devoratorii si Lordul Intunecat au comis atat de multe atrocitati incat.. cum ma poti intreba de ce am facut asta ? Eu am ales binele. Dar tu, Isabella ?"
  
  Matt ofta adanc, asteptand raspunsul fetei, care nu veni imediat. Afara, noaptea pierdea teren in fata unei noi zile, a unui nou inceput si in curand, primele raze aparura, luminand locul in care se afla baiatul si accentuand zona intunecata in care astepta Isabella.
  
  In cele din urma, fata vorbi.