A drop in the ocean

[Aylee L. Lovel]

• Da, stia. Era constienta de acel fapt ca de un cutit implamtat in inima. Josh o ura, sau urma sa o faca. Una din doua. Insa nu putea sa faca asta, nu. Ii dadu drumul la mana si se uita la mama ei.
  -E un nimeni, zise ea abordand un zambet care arata o scarba abia palpabila. Toata lumea poate organiza congrese, mai zise de parca ar fi explicat asta unui copil mic si prost. Incercam sa il scot din casa acum.
  Mama ei se uita la ea, apoi la el si apoi din nou la ea. Ridica dintr-o sparnceana, dupa care dadu imperceptibil din cap. Asta insemna ca luase in considerare existenta baiatului. Nu paruse foarte interesata de el, pana nu ii auzise numele.
  -Daca vroiai sa il scoti de ce te feresti de usa principala? isi intreba ea suspicioasa fiica.
  -Ca sa nu ne vada lumea cu el in casa?
  -Prostii. Lovel... unde am mai auzit eu numele asta?
  Aylee ingheta. Nu iti aminti. Te rog nu iti aminti. Doar lasa-ne sa plecam. Asta era tot ce conta, sa fie cat mai departe de casa aceea si de locuitorii ei. Foarte departe. Poate chiar inapoi la Castel. Nu ii venea sa creada ca se putea ajunge la o scurtare atat de masiva a vizitei sale acolo, insa daca era nevoie ar fi facut-o. De ce a trebuit sa vrei sa ma surprinzi? Ai stricat totul, puiule...