don't be afraid of the dark

[Agnes Marie Lovel]

• -Nu-ti fa griji , probabil a fost un animal .. Intr-adevar , ei nu erau singurele fiinte care leneveau in padure aceea . Vino ! Ar trebui sa mergem . Il lua de brat pe Luc , dupa care incerca sa-l traga dupa ea , impotriva vointei lui . Fiindca el era ferm hotarat ca daca ceva ii pandea in padurea aceea , atunci trebuia distrus . Cel putin pentru binele surorii lui .
  
  
  Grozav , asta ii amintise de vremurile in care parintii ii dusesera in Londra Incuiatilor , iar Agnes gasea mereu melci (cu carapace) , pe langa gradinile oamenilor de acolo ; Melci pe care Lucas ii calca in picioare inainte ca sora lui sa ii ridice de carapace . , bagandu-i in cap lui Agnes scuza ca melcii aveau microbi . Desigur , pe atunci ea doar incepea sa planga si sa-i spuna mamei sale intreaga poveste . Acum insa , renuntase la a mai fi asa .. sufletista desi ..zau! Nu reusise cu adevarat . Pana la urma a fi un Ochi-De-Soim nu insemna sa fii bun , dar nici rau ;
  
  Existau colegii de-ai ei rai , dar si buni . Aceia se potriveau ca Viperini , iar altii ca Astropufi . Uneori se intreba prosteste de ce jobenul ii trimisese la Ochi-De-Soim .. si apoi se lovi singura peste frunte . Poate fiindca respectivii gandeau logic , repede . Ca un Ochi-De-Soim .
  
  Se intoarse spre fratele ei , privindu-l cum pocnea din degete in fata ei , ca si cum era in transa , iar el incerca sa-i atraga atentia . Sa o trezeasca .