I told you

[Lexie Stryder]

• Lexie rase scurt la gluma baiatului. Avea o prezenta linistitoare pentru ea, ceea ce o facea sa se simta bine in prezenta lui. Se aseza langa el cand ii auzi invitatia, incercand sa stea intr-o pozitie comoda pe pervazul larg al geamului. Coridorul era pustiu si intunecat, si, in nicio parte nu i se vedea capatul, ceea ce o facea pe viperina sa nu fie relaxata complet. La urma urmelor, daca ar fi fost descoperiti de Ingrijitor ar fi dat de naiba, mai ales ca era si profesoara.
  
  Zambi cand auzi intrebarea lui Lucas. Se auze in glasul lui o urma de siguranta, care dadea impresia ca stia de la inceput ca era viperina, insa Lexie nu stia sigur daca numai i se paruse.
  
  "Da, viperina," spuse ea pe un ton neutru. Era atat de mandra cu casa ei. Nu stia unde putea sa mai gaseasca niste oamnei atat de constienti de realitate, si totusi atat de visatori. Atat de buni, insa mereu distanti. Era ceva ciudat la viperini, fata de celelalte case. Ei pareau rai, insa ei nu aleg nici binele nici raul. Ei se aleg pe sine insasi, ceea ce pentru Lexie parea admirabil si plin de curaj.
  
  Bineinteles ca si celelalte case erau deosebite cu cate ceva, insa, la fel ca si ea, fiecare elev se mandreste cu casa lui. La urma urmei, asta il face si sa faca parte din ea.
  "Tu?" intreba Lexie, intrerupandu-si sirul gandurilor.