if you never try you'll never know

[Joshua J. Collins]

-Ăăă esti sigura ca esti in regula? Pari putin agitata. Josh incerca sa remedieze situatia, dar ii era greu daca fata pe care o lovise era atat de emotiva. Era rosie toata si nu era in stare sa spuna prea multe cuvinte. Arunca o privire in jur. Ajunsese in centrul satului, dar cand, ei bine... asta era mai greu de spus. Macar fuga ii mai trezi putin judecata.


Acum trebuia sa se scoata cumva, sa se asigure ca fata era bine si sa evite orice alta problema. Dar era greu. La prima vedere, roscata nu avea rani vizibile, si nu se vedea nici sange pe haine. Era putin buimacita de situatie, dar parea sa-si revina. Numai sa nu inceapa sa urle in mijlocul strazii rase Josh in sinea lui. Era in stare sa-i puna mana la gura si sa o ia pe sus. Dar ce rost ar fi avut? Trase aer in piept si continua, lasand fata fara drept la replica.
-Sunt cam distrat azi. Dar vad ca nu ti-ai rupt nimic, nici pe jos nu ai cazut. O privi apreciativ si ii zambi sincer. Putea face altceva? Nu prea.

-Numele meu este Joshua. Incantat. Tu esti... Lasa fraza neterminata, sperand ca soimita se va prezenta singura. Nu isi dadea seama in ce an era dar parea destul de mare. Poate chiar printre ultimii ani. I se parea totusi cunoscuta. Poate era chiar sefa casei, cine stie? Oricum era, nu era sigur daca va scapa. Ii era totusi invatatura de minte sa se uite pe unde fuge.