Everybody lies

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Isi duse o mana la tampla, realizand cat de mult o durea capul. In ultimele zile, aceste dureri de cap devenisera din ce in ce mai groaznice, si mai dese. Fusese nevoita sa renunte la citit si la absolut tot ce implica folosirea ochilor. Trebuia doar sa se plimbe, sa joace vajthat, sau sa se plictiseasca de moarte. Ofta, uitandu-se urat la toti cei pe langa care trecea, gandindu-se ca nu era drept sa nu se poata bucura de ceea ce dorea sa faca.
  
  Intra repede in Muzeul de Vajthat, considerand ca mai bine isi pierdea vremea pe acolo, decat sa stea in aerul caldut care o molesea. Ea era sortita iernii, frigului si zapezii. Nu aerului caldut, soarelui stralucitor si pasarelelor care ciripeau. La jumatatea drumului catre etajul al doilea, privind catre tablourile ce intruchipau maturi si jucatori, se ciocni fara sa vrea de un tanar. Il privi vinovata, fara sa poata sa spuna ceva, din cauza timiditatii sale.
  
  "Scuze", mormai ea, incercand sa gaseasca o scuza mai buna.