Everybody lies

[Lucas Sasha Neitzke]

Casca lung fara sa se oboseasca sa-si mai acopere gura cu palma insa isi intinse mainele pentru a-si indrepta spatele si a se inviora cat de cat. Inchise ochii si casca a doua oara, era foarte plictisit de tot ce era in muzeul acela..ce nebun trebuie sa fii ca sa-ti placa sportul asta inutil..mai bine ar citi toti o carte sa fie si ei mai inteligenti ca crapa lumea de prosti. Se opri in fata unui tablou unde un jucator renumit facea cu mana celor din muzeu..era atat de patetic! L-ar fi scuipat daca nu ar fi fost lovit de cineva pe la spate. Se pare ca a gasit alta victima.
Se intoarse repede fiind gata sa administreze individului o doza de insulte insa se ineca in cuvintele sale cand zari o fata micuta cerandu-si scuze cu glasul ei pitigaiat si foarte dulce. Ridica sprancenele fixand-o dur cu privirea. Daca lasai copii sa ti se urce in cap o pateai rau de tot, nu ii mai puteai dezlipi de tine insa fata asta era un copil? asta urma sa vada.
"Fii mai atenta..sii..doar scuze? doar de asta esti in stare?" Stramba din nas cercetandu-i fiecare trasatura a fetei si in special cea a corpului, stilul vestimentar, bataile inimii. Zambi dracesc urmarind cum pupilele ochilor ei se maresc si se micsoreaza incet. Se vedea pe el in ochii ei frumosi, seducatori insa nu il va amagi cu asta pe el..nu acum, cand simtise pe propria piele cum este sa fi mintit de femei..de femei care nu au nevoie de nimic altceva decat..atentie. Insa nu toate sunt la fel..erau si mai diferite..mai bune..mai seducatoare.