I roll up

[Lexie Stryder]

• Lexie ridica din sprancene cand ii auzi vocea baiatului. Era inalt, brunet, cu o alura relaxanta, ciudat de linistitoare. Fata zambi abia perceptibil, apoi se apropie cativa pasi, dandu-si seama ca ramase pe loc. Il privi cercetator, simtind vantul ravasindu-i parul si mangaindu-i fata usor.
  
  Baiatul se ridica in picioare, niste casti de o culoare gri atragandu-i atentia viperinei. Cu siguranta era vrajitor...si totusi, folosea metode Incuiate de a asculta muzica. Poate nu era pretentios, sau poate avea o pasiune pentru lucrurile Incuiatilor. Sau pur si simplu era cel mai la indemana lucru pe care il gasise.
  
  Oricum o fi, Lexie se simti strabatuta de un val de incredere din cauza nonsalantei expectative cu care o privea baiatul.
  "Nu am venit aici special pentru tine, stai linistit," spuse ea, zambetul de pe fata citindu-i-se si in voce.
  
  Dupa felul in care o spusese, parca Lexie venise acolo exact cu motivul de a-l conturba de la orice era ce facea el inainte. Pufni in mintea ei la acest gand. Cat de plin de sine putea fi un om? Incerca sa se reculeaga si sa nu judece din prima. Un lucru pe care sigur il invatase in viata ei era sa nu judece oamenii dupa prima impresie. Chiar daca, in zilele noastre aceasta iti face o impresie generala despre o persoana, asta nu inseamna ca e si cea corecta sau adevarata.
  
  "Din cate imi dau seama, nu esti elev. Atunci cred ca sunt mai indreptatita sa te intreb ce cauti aici," spuse viperina intr-un sfarsit cu un zambet usor jucaus pe buze. Cu toate ca in cuvintele ei se citea formalitatea si diplomatia, avea impresia ca ea si acel strain aveau inca un fel de conversatie, una fizica, parca prin semne, sau privire, sau pana si prin tonalitate vocii.