now and again we try to just stay alive

[Isolde du Maurier]

• La inceput nu ii intelese intrebarea, insa dupa cateva clipe de ganduri isi dadu seama ce dorise sa spuna si lasa capul in jos, privind iarba frageda si verde care abia iesise din pamantul dezmortit. Isi musca din nou buza inferioara, isi ridica capul, privind cerul care se intuneca, si se aseza langa el pe iarba, simtindu-si inima luand-o la galop. Nici ea nu isi daduse seama cum i se schimbasera sentimentele atat de repede, sau, mai bine spus, cum isi daduse seama de aceasta schimbare.
  
  "Ma incred in foarte putine persoane, de obicei in cei pe care-i iubesc", rosti ea visatoare, continuand sa priveasca apusul, soarele care aproape disparea.
  
  Nu ii pasa daca ea era Alice in aceasta lume. Nu ii pasa daca era Alice in oricare alta lume. Nu ii pasa nici macar ce era aceasta lume. Cu Carsten se simtea in siguranta, oriunde ar fi fost. Stia ca el o putea proteja oriunde, si si-ar fi dorit sa-si fi dat seama de mai mult timp de asta.
  
  "Cum ai putut sa nu ma uiti? M-am purtat atat de urat cu tine. Imi pare rau"