now and again we try to just stay alive

[Isolde du Maurier]

• Dupa ceva timp, isi dadu seama ca uitase de boala lui. De fapt, fusese atat de preocupata de alte lucruri , incat acel lucru ii iesise din minte. Realiza ca asta nu ii pasa, nu o interesa acest lucru. Nu se temea de el, si nu i se parea ca era ciudat. Era doar diferit, si diferit nu intr-un mod prost. Inainte fusese speriata de acest lucru, ingrozita chiar, dar acum realiza ca iubirea invinsese acest lucru. Il accepta asa cum era, si nu ii pasa de ce spuneau ceilalti. Nici macar diferenta lor de varsta nu o deranja, si de fapt, nu o deranjase niciodata.
  
  "Sper ca asta nu inseamna ca ma vei omori", rosti ea, un zambet strengar aparand in coltul buzelor sale rosiatice.
  
  Totul luase o intorsatura atat de ciudata de cand intrase in aceasta lume ciudata, dincolo de oglinda magica. Pana atunci nu si-l inchipuise niciodata pe Carsten ca iubitul ei, sau ca pe persoana pe care sa o iubeasca cel mai mult.