if you never try you'll never know

[Joshua J. Collins]

Ii lua mana si o stranse bine, incercand sa-i caute pulsul cu subtilitate, totusi nu voia sa para chiar asa de ingrijorat. Dar se bucura ca fata era bine. Dupa cateva secunde in care statu holbandu-se la ea, ii dadu drumul mainii.
-Si mie imi pare bine. Si in legatura cu circumstantele... isi duse mana la cap, incercand sa gaseasca o scuza buna, e in regula, nu eram grabit undeva anume. Fuga ma ajuta sa ma relaxex, punandu-mi creierul si sangele in miscare. Suna ciudat si cam imposibil de explicat, dar daca ea intelegea, atunci era multumit.

Cum fata era inca rosie la fata, Josh isi muta privirea de la ea, incercand sa schimbe subiectul:
-Dar tu? Ce faci afara pe o asemenea vreme? isi umezi buzele, privind cu un interes mascat la vitrina de langa. Era un magazin de robe, unde stralucea in vitrina una vernil cu margini avand strasuri. Nu prea era gustul lui, din cauza paietelor dar se parea ca roscatei ii statea bine in verde.

Ii drese glasul si isi muta greutatea pe celalat picioar. Mai avea putin si amortea acolo. Dar daca o lua iarasi la fuga avea sanse mari sa mai dea peste cineva, acum ca ploaia se oprise. Si ar fi fost prea urat sa o lase pur si simplu acolo.