I roll up

[Joshua J. Collins]

-Nu e nevoie de maturitate pentru distractie, draga mea, spuse Josh privind fata cu o fata lunga. Ea gustase gluma, dar de ce nu o arata? Acum ca se apropie mai mult de ea ii putea observa trasaturile. Era frumoasa, cu ochi ochi verzi ca smaraldul, pe care ii sorbeai din priviri. Parul roscat-aramiu ii cadea in valuri pe spate, facand-o sa arate ca un inger, iar pielea de culoarea laptelui iti crea o imagine noua asupra perfectiunii. Era inalta, supla, si avea o pozitie sigura pe ea. Chiar si acolo, prinsa de pamant arata bine. In mintea lui Josh se aprinse o scanteie. Poate ea era ceea ce cauta de ceva timp.

De la distanta aceea i se ghicea varsta cu usurinta si clar nu era un elev oarecare. Poate chiar profesor. Avea acel aer de mandrie pe care Josh il adora la fete. Faptul ca avea incredere in ea era iarasi un avantaj. Insa ochii aceea erau greu de citit. Nu-si putea da seama ce se vedea in ei, daca era ura sau altceva. Insa fata avea o rabdare de fier, isi pastrase calmul pana acum.

Josh flutura putin din bagheta, iar picioarele ei aveau din nou parte de libertatea de a se misca in voie, dar pentru ca ii amortisera, roscata se dezechilibra si ateriza in bratele lui. Acesta rosii.
Stai asa, de ce rosesc eu si nu ea? Barbatul se amuza teribil pe seama greselii lui de a o lasa sa vada ceea ce simtea dar cand isi ridica privirea inspre ea vazu privirea ei putin pierduta.

Isi drese glasu si incerca sa se salveze de o umilitoare predica, acum ca vazuse roba fetei-profesor:
-Esti bine? Se pare ca nu te prea tii pe picioare...
Nu putea sa se lase mai prejos, nu il lasa orgoliul, asa ca continua pe acelasi ton cu un zambet strengar pe buze, sau nu poti sta departe de mine, nu-i asa?
In felul asta nu-i prea castiga increderea, dar macar isi pastra reputatia de asentimental.