primul sarut de langa lac

[Adyna Weasley]

In acea seara, Adyna Weasley mergea linistita spre lacul de pe domeniu. Se aseza incet pe malul lacului sprijinindu-se de un fag si privindu-si reflectia in apa limpede, cristalina, a apei. Se gandi la multe lucruri, care cum ii treceau prin minte, fara sa isi dea seama cu adevarat la ce se gandeste.
Prietenele ei, Dumbledore, apusul acela minunat de soare care ii amintea de...
"Oliver!" sriga ea brusc, observandu-i reflectia lui Oliver Baston in apa lacului. "Ce faci aici? M-ai speriat!"
"Scuza-ma... nu am vrut... scuze de deranj..." reusi el sa ingaime.
"Nu-i nimic. Dar totusi... ce faceai aici?" il intreba Adyna curioasa.
"Eu... pay, stii... am vrut sa-ti spun ca..." se balbai Oli.
"Ca..."
"Ca farasavreaumamindragostitdetine." termina Oliver dintr-o suflare si dadu sa o sarute, dar in ultimul moment se razgandi si se intoarse cu spatele, tulburat.
"Cuum?!?!" facu Adyna ochii mari cat cepele.
"Lasa... nimic... imagineaza-ti ca nu s-a intamplat nimic." se intrista Oliver.
"Dar ai zis ceva... stiu ca nu ai zis asta din gresala... te rog Oli, explica-mi!" insista Adyna.
"Of, bine... stiu ca nu..."
"Ssst! Vine Shayera. " ii facu Adyna semn sa taca. "Salut!" spuse aceasta catre Shayera.
"Salut!!! Ce faci aici?"
"Aaa... pey... ma plimbam si eu. "
"Ok. Eu ma duc la Hagrid. Pa, pa!"
"Paa!" incheie Adyna.
"Acum putem vorbi?" a intrebat Oliver.
"D...da... doar ca... nu stiu..." se balbai Adyna.
"Ce nu stii? Nu stii daca iti place de mine cu adevarat?"
"Asa ceva..."
"Atunci mai bine nu ne grabim. Am rabdare. Astept pana iti dai seama de sentimentele tale." raspunse calm Oliver.
"Sigur nu te deranjaza sa astepti?" se rusina Adyna.
"Asculta... te iubesc cum n-am iubit pe nimeni. As face orice pentru tine. Sa astept decizia ta e un nimic." spuse Oli hotarat.
"Ahh... deja mi-am dat seama. Si eu te iubesc!" spuse Adyna cu un suspin si il imbratisa strans pe Oliver.
Apoi se sarutara romantic, nici nu-si dadura seama cat timp, dar Adyna stia ca a ajuns in Raiul de pe pamant. Saruturile lui Oli erau mai dulci ca mierea, mai catifelate decat casmirul. Era in culmea placerii. Voia ca acele clipe sa dureze o vesnicie. Dar intr-un tarziu, la ora 10 fara 2 minute, Oliver si Adyna isi dadura seama cat era de tarziu si incetau sa se mai giugiuleasca. Fugeau impreuna spre castel, tinandu-se de mana, in noaptea racoroasa. Luminile ce veneau dinspre Marea Sala si Camerele Secrete erau din ce in ce mai aproape.

OOC: Ce roman am scris