now and again we try to just stay alive

[Isolde du Maurier]

• Chicoti usor, gandindu-se in acel moment ca semana cu un baietel care-si vede parintii sarutandu-se. Nu stia un lucreaza, insa presupunea ca intr-o ceainarie, dupa ce spusese el. Se intreba de ce. Sigur un om puternic ca el putea sa-si gaseasca un loc mai bun, si stia sigur ca el era puternic. Simtea asta, nu trebuia sa-i spuna nimeni. Intoarse capul spre el, admirandu-l, incercand sa-si dea seama de ce nu il considerase pana atunci perfect.
  
  "Nu uita ca si mai sunt inca o adolescenta", spuse ea fara sa vrea, dupa care tacu brusc.
  
  Nu prea se mai simtea ca una, insa stia ca niciodata nu va putea depasi varsta emotionala de 17 ani. Probabil ca la 60 de ani, se va da in leagan, sau balansoar, strambandu-se si facand in toate felurile. Se apropie si mai mult de Carsten, punandu-si capul pe pieptul lui si strangandu-l in brate. Simti lemnul tare al baghetei, si, in cea mai mare discretie, isi baga mana in interiorul hainei lui, apucand-o cu degetele ei lungi. Se ridica repede, incepand sa se indeparteze repede.
  
  "Nu ma prinzi!" striga ea, cu un zambet strengar in coltul gurii.