Your words are the sweetest poetry

[Matt I. River]

• "- Tocmai tu.." se auzi vocea soptita a Isabellei. Matt avu pentru o clipa un sentiment de vina si il cuprinse tristetea, dar apoi..
  
  "- Tocmai tu, dintre toti !"
  
  Strigatul Isabellei il facu sa iasa din starea in care se afla, in schimb enervandu-l intr-o anumita masura. Cum putea sa intrebe asa ceva ? Normal ca tocmai lui, dintre toti, ii pasa cel mai mult de ea. Si il durea sa faca asta, sa ii ceara sa ceva, sa rista sa o piarda. Dar ce putea face ? Nu avea de gand sa o lase alaturi de Devoratori, asta era sigur.
  Si totusi, in ciuda sigurantei din aceste ganduri, baiatul inca ezita. Ultima sa temere, posibilitatea de a o pierde.. Nu potea concepe asa ceva.
  
  "- Imi pare rau, dar trebuie sa fac asta.." spuse acesta intr-un tarziu. "Cum as putea sa mi-o iert vreodata daca acea carte va fi folosita pentru a.. pentru a ucide si pentru a distruge ? Tu ai putea.. ai putea face asta, Isabella ?"
  
  Facu o pauza, incercand sa isi umezeasca gatul, fara succes insa. Isi simtea tot corpul greu si orice incercare de a misa esua. Aproape ca si-ar fi dorit ca viperina sa scoata bagheta si sa termine cu el, sa se termine tot. Aproape..
  
  "- Si daca da, atunci va trebui sa o faci fara mine. De tot.." termina de spus Matt, asteptand reactia Isabelei si sperand. Sperand..