our dirty little secrets

[Isolde du Maurier]

• Realiza ce prostie facuse Carsten. Acum era vorba de el,de ea,de Ivy si de toti ceilalti care ii cunosteau. Acum era vorba de ceea ce urma sa se intample,consecintele actiunilor lor. Dar mai ales ale lui. I se paru totusi ciudat ca el facuse toata treaba murdara,dar nu se gandi la asta. Daca isi doreau sa continuie,sa duca totul pana la finish - mai exact situatia lor- atunci era necesar sa aiba incredere in el. La urma urmei,el era expert in asa ceva.
  
  Il observa pe Aurorul ramas viu cum rostea vraja pusa pe lanturile care ii strangeau incheieturile mainilor apoi auzi blestemul Avada Kedavra rostit de Carsten. In mai putin de cateva clipe era libera,cel putin din punct de vedere fizic caci mintea si sufletul ii era inlantuite de grija si teama.
  Asa ca pur si simplu ridica privirea asupra lui,sperand ca in ochii aceia negri,stralucitori sa gaseasca liniste si intelegere dar nu primi decat o privire rece,goala care o demoraliza si mai mult.
  
  '' Ce e in capul tau? Tu macar gandesti logic?''
  
  Probabil ca nu. Il vazuse pana acum ca fiind un tip rational,un criminal care isi gandea fiecare miscare, un monstru cand venea vorba de planuri,de strategii. Se inselase amarnic. Totul depindea de ea,stiind ca iubitul ei avea sa o urmeze,gata sa curete in urma ei,gata sa o scoata din situatii neplacute
  
  '' O sa ajung sa innebunesc mai rau decat tine. Dar nu-i nimic,imi place. E frumos. Parca te inteleg acum.''