Fear of the dark

[Kurt F. Malfoy]

• Ii simti bratele in jurul lui si incepu sa tremure de emotie. Cuvintele rostite de Odette il facura sa se gandeasca mai bine la ce insemna sa ai o familie adevarata,amici si persoane care tin la tine. Pentru el totul fusese intotdeauna numai un joc,pe care el trebuia sa il conduca,el trebuia sa fie maestrul papusar iar ceilalti marionetele. Daca nu facea asta,daca nu se prefacea,atunci avea impresia ca el era marioneta celorlalti. Dar poate ca viata nu era scena iar el nu trebuia sa joace teatru. Trebuie sa ia lucrurile ca atare,sa se bucure de ceea ce ii oferea viata si sa regrete,doar semnificativ,cele intamplate in trecut.
  
  '' Dupa ce am primit actele de divort si dupa ce am aflat ca fiul meu nu se va mai naste,ca voi ramane cu amintirea chipului sau doar din previziunile pe care le aveam,am simtit ca ma scufund,ca sunt inghitit de intuneric.''
  
  Nu ii placea sa recunoasca insa de cele mai multe ori si-ar fi dorit sa fi murit el,in acea masina pe care o luase,pe care o conduse pentru a fi cat mai departe de toti. Ar fi preferat sa fie el cel inghitit de pamant decat sa ii sfarseasca viata acelui copilas nenascut si sa o faca pe Natalie sa sufere. Era un monstru,nu putea nega asta,asa se dorise dintotdeauna,dar pana si Frankenstein avusese,pentru cateva clipe,sentimente.
  
  '' Imi e frica de intuneric Odette. Sunt precum un copil care sta in camera lui,cu lumina stinsa,incercand sa realizeze ca nu se afla nici un monstru langa el desi mainile ii tremura,tinand bine lanterna,in caz de pericol.''