our dirty little secrets

[Isolde du Maurier]

• Ii auzi reprosurile si se incrunta. Acum cateva zile nici macar nu ajunsesera in Tara Minunilor, atunci nici macar nu se gandea la el. Ii intoarse spatele, facand pietrele sa dispara in neant, si nu se scuza, lasandu-l sa fiarba. Daca asa avea de gand sa se poarte cu ea, putea mai bine sa plece, sa o lase in pace. Nu avea nevoie de dadaca, si de nimeni care sa-i conteste actiunile. Pentru asta existase mama ei, pana in urma cu aproape 2 ani. Simti cum o ia ameteala, si capul ii bubuie de durere, si incepu s anumere in gand pana la 10,pentru a se calma.
  
  "Ti-am zis, nu am voie sa-ti vorbesc despre asta, asa ca nu incerca sa ma faci sa-ti spun. Nu ti-as spune nici daca ar fi ultimul lucru pe care l-as face", ii raspunse ea putin intepata.
  
  Isi incrucisa bratele la piept, apoi isi puse bagheta inapoi in bucata de piele care era cusuta special pe cusatura laterala a blugilor, si inchise ochii, rememorand evenimentele din acea zi.
  
  "Da, e in siguranta, la Victor. El va sti ce sa faca"