Your words are the sweetest poetry

[Matt I. River]

• Matt simtea ca ameteste. Isi simtea corpul greu si parc a o privea pe Isabella printr-un tunel, ea fiind la capatul celalalt si oricat de mult ar fi incercat, nu o putea ajunge. Se dadu putin inapoi, inchizand ochii. Deci asta era. Matt nu insemna pentru ea indeajuns de mult incat sa renunte la.. "la Devoratori", se gandi baiatul.
  
  Nu mai putea ramane acolo, trebuie sa ia o gura de aer cat mai repede, si in plus, nu ar fi fost bine sa fie gasit in Sectorul Interzis. Ii intoarse spatele pentru a treia si ultima oara Isabellei, dar inainte sa iasa din biblioteca rosti:
  
  "- Sper ca merita. Pentru ca se pare ca eu nu am meritat indeajuns."
  
  Iesi repede din Sectorul Interzis si grabi pasul, cand Isabella il prinse din urma si striga, la departare de cativa metri de el:
  
  "- Cum ramane cu cartea ? Parca ai venit sa ma opresti sa o folosesc !"
  "- Nu ma mai intereseaza." raspunse viperinul. "Nu ma mai intereseaza nimic.. Te rog sa ma lasi in pace de acum.."
  
  Acestea fiind spuse, Matt disparu dupa un colt, lasand-o pe Isabella singura in biblioteca, probabil tinand cartea cu pricina in mana. Baiatul aproape ca alerga, nesttind daca sa fie furios, sau trist. Dar cert era ca ceva inauntrul sau nu mai era.. Tot ceea ce conta, tot ceea ce avea mai de pret, disparuse in cateva secunde.
  Se lovi de cineva in incercarea sa de a se indeparta cat mai mult de "locul acela blestemat" cum numea el Biblioteca in gand. Nu se opri sa isi ceara scuze, ci continua sa mearga. Baiatul pe care il lovi il striga, apoi simti o mana pe umar. Din instinct, si probabil din cauza starii in care se afla, bagheta isi la iveala din maneca acestuia.
  
  "- Stupefy !"