if you never try you'll never know

[Joshua J. Collins]

Josh isi muta privirea la cer si simti un fior rece cand ii vazu culoarea, un cenusiu rece si lipsit de expresivitate care te facea sa te cutremuri. Cel putin vremea reflecta starea lui de spirit, pentru ca incepuse sa se simta cumva apsat. Ca si cum cineva ar incerca sa-l sufoce. Sau ceva.
Orice ar fi fost, nu era de bine. Pana si aerul din jurul lui prevestea ceva si nu era de bine. Isi concentra mintea pe semnele care il inconjurau si realiza ca poate nu era chiar bine-venit in Hogsmeade. Totusi, cine sau ce il voia iarasi plecat?

-Sa mergem atunci, spuse el cu raceala in glas... Nu voia sa o alarmeze pe fata.. Agnes.
Asadar o luasera la picioar pe strazi, cautatnd o ceainarie ceva mai putin aglomerata. Se parea ca multa lume pefera un ceai cald intr-o zi ploioasa. Dar cum se facea ca nimeni dintr-un sat intreg de vrajitori nu simtea ceea ce simtea el, apasarea aceea, aerul irespirabil? II privea prin geamuri cum radeau, se simteau bine, nici unul nu dadea semne de disconfort.

Intrasera intr-un loc putin mai retras. Indata, o domana dolofana si cu un zambet sincer ii servi cu un ceai delicios, cum el nu mai gustase pana atunci.
Josh se pierdu din nou printre ganduri si parea ca nu era singurul. Aici, in localul acesta lumea era putin mai agitata. Erau putin dar se vedea pe figurile lor ingrijorarea. Arata a ingrijorare materna si cativa il chiar priveau cu un fel de mila, ca si gand se gandeau la ceea ce i se va intampla. Barbatul simti un fior si isi cufunda privirea in cana. Aburul era ceva mai linistitor.