Your words are the sweetest poetry

[Matt I. River]

• Matt se lasa tras de Isabella o buna bucata de drum, pana aproape de Pivnita Viperinilor. Cei doi nu scoasera niciun cuvant tot drumul, iar baiatul rezista cu greu tentatiei de a-si elibera mana din a fetei si a ramane pe loc, sau a se intoarce cu spatele si a pleca in directia opusa.
  In schimb, incerca sa se convinga ca totul a fost doar o inchipurie, ca acea discutie nu a avut loc sau si mai bine, ca toate intamplerile nu au fost decat un vis. Nu reusi.
  
  Si totusi, nu se opuse atunci cand Isabella incepu sa il traga dupa el si nu spuse nimic de faptul ca aceasta se comporta ca si cum nimic nu s-a intampla. Probabil ca si viperina, la randul ei, incerca sa se convinga ca intradevar nu s-a intampla nimic, poate realizand ca a facut o greseala.
  Matt spera asta, in ciuda faptului ca se simtea abandonat si ar fi vrut sa stea singur o vreme. Nu putea renunta la Isabella cu una cu doua.
  
  In cele din urma, baiatul se opri si la fel facu si viperina. Se intoarse spre el si facu ochii mari.
  
  "- Ce-a fost asta ?" intreba ea.
  "- Tu sa imi spui." raspunse Matt, pe un ton neutru, refuzand sa se uite la Isabella.