Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Isabella se opri si incerca sa isi traga sufletul - aproape ca alergase pana la lac - isi facu curaj si se intoarse in cele din urma spre Matt. Il privi cateva clipe, studiindu-i expresia fetei, apoi inghiti nodul din gat.
  
  "- Ce te face sa crezi ca aveam nevoie sa fiu salvat ?!"
  Viperina ridica din sparancene si facu o grimasa, simtind cum se enerveaza.
  "- Poftim ?! Da, bine, iarta-ma ca am vrut sa te ajut si mai ales, iarta-ma ca am reusit sa te scap din situatia aceea !" raspunse ea privindu-l incruntata si respirand tot mai greu.
  
  In cateva clipe, stropi fini si desi de ploaie incepura sa cada, iar un fulger anunta venirea unei ploi zdravene.
  "Perfect." isi spuse Isabella ironic, uitandu-se in sus, la cerul acoperit de nori cenusii, parca mai vizibili noaptea decat ziua. Urma sa fie o noapte agitata.
  
  "- Da-mi un singur motiv pentru are ar tebui sa raman aici, cu tine !" continua Matt.
  Isabella simti cum apa ii patrunde pana la piele si cum parul ud i se lipeste de fata.
  Zgomotul ploii le acoperea vocile, asa ca fara sa-si dea seama, cei doi ajunsesera sa strige unul la altul, desi distanta dintre ei era doar de un metru.
  "- Un motiv. Vrei un motiv ?!" striga ea, simtind cum apa curge siroaie din parul ei lung. "Ei bine te iubesc ! Dar se pare ca asta tot nu e suficient, nu-i asa ?!" striga ea din nou, inclestandu-si pumnii mici si albi.