Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Viperina clipi des si isi musca buza de jos. Se uita deznadajduita in jur si incerca sa isi dea seama cum de ajunsesera ei, tocmai ei, in acea postura. Era noapte, ploua si era frig, iar bratele lui Matt nu erau in jurul ei - in alte circumstante, ar fi fost diferit, ar fi fost bine.
  
  Isi feri parul din ochi si incerca sa isi calmeze inima care ii batea din ce in ce mai tare.
  "- Pentru ca am fost mereu de partea lor ! Nu vreau sa fiu de partea Ordinului ! Nu se poate intampla, nu vreau." raspunse ea intr-un sfarsit.
  
  Se apropie de Matt, micsorand distanta dintre ei si bucurandu-se ca el nu se dadu mai in spate. Simtea ca mai avea putin si izbucnea in lacrimi - asa era Isabella, starile ei se schimbau mai ceva ca vremea. Dar in acelasi timp era suparata pe el si voia sa il faca sa inteleaga cat de gresit era sa o puna sa aleaga, insa..
  
  "- Dar doar pentru ca vreau sa raman de partea lor, asta nu inseamna ca nu te mai iubesc.. Sau ca ei vor fi pe primul loc. Sau ca voi lupta impotriva ta vreodata." spuse cu o voce ceva mai scazuta. "Nu ma poti pune sa aleg.. Dar vreau sa intelegi ca iubirea mea pentru tine nu se va schimba niciodata, indiferent de circumstante. A fost gresit ce am raspuns mai devreme.. stiu. M-am pripit, eram suparata si.." nu mai reusi sa continue, ci pur si simplu ramase uitandu-se la el, pana cand isi pleca privirea in pamant, uitandu-se printre lacrimi la iarba verde.