I roll up

[Joshua J. Collins]

Barbatul o privi curios si scoase din buzunar un pachet de tigari. Era aceeasi marca cu al ei. Doar ca erau mai lungi.
-M-ar fi deranjat daca nu aveam asta la mine. Nu imi place sa cer de la altii, rase el. Asadar isi aprinsera cate o tigara. Asta parea a o conversatie normala, doi oameni povestind. Mai lipsea o cana de cafea sau o ceasca de ceai, dar puteau si fara. Sau poate ca nu. Scoase termosul din ruxacul din spatele lui si turna un capac de cafea. Tare, cam rece, si fara zahar. I-o intinse ei.

-Optsprezece? Interesant, sunt bun ca ghicitor. Il bufnise putin rasul, desi stia ca era cam caraghios. Se simtea bine, era degajat, putea vorbi linistit fara sa-l judece cineva. Sau, ma rog, nu chiar atat de aspru.
-Frumoasa materie, spuse el cu apreciere la raspusul ei, era unde dintre cele pe care le invatam cat de cat cand eram elev. Pe buze i se ivi un zambet stregar si ochii tradau amintirile care isi rederulau filmul in mintea lui.

• "I've been trying to breakout of the breakdown
  Hoping to find a miracle in the meltdown
  All the loving chaos that I'm surround
  I dance dance to take me off the ground ground."
  
  

Din casti rasuna iarasi muzica. Josh oprise aparatul, cu grija sa nu rupa firul, si trase o privire cu coada ochiului catre Lexie. II surprinse o privire admirativa. Sau... amuzata. Nu intelegea prea bine dar il bufnise pe el rasul. pana acum cateva luni nu se vedea intr-o astfel de situatie. Incercand din rasputeri sa faca pe cineva sa se simta bine? Nu. El era pe primul plan. astfel supravietuise dupa terminarea scolii. Londra nu era chiar cea mai primitoare casa pentru un vrajitor proaspat iesit de pe bancile scolii. De aceea ramase cu obiceiul de a folosi lucrurile Incuiatilor. Ca de exemplu castile gri pentru ascultat muzica.
Insa se invatase ca asa e mai bine, si si obisnui cu ele destul de repede. Chiar si cu muzica lor, desi era putin ciudata.