douter de moi?

[Isolde du Maurier]

• Merse in continuare tacuta langa Lexie, incercand sa gaseasca o solutie de scapare. Nu putea pur si simplu sa mai scoata un cuvant, si se temea ca nu cumva lumea sa afle ca erau Devoratoare. Se temea in ultimul timp de atatea lucruri, incat nu-i venea sa creada ca ajunsese in asemenea hal. Uneori regreta ca trecuse de partea Devoratorilor, insa stia ca numai acestia ii ofereau siguranta si puterea de care avea nevoie. A se inscrie in ordin era echivalent cu a fi macelarita.
  
  Privi posomorata elevii curiosi care urcau scarile, oftand din rarunchi si aruncandu-i lui Lexie o privire neajutorata.
  
  "Chiar as vrea sa stiu, crede-ma", murmura ea, privind pe geam pentru a se asigura ca nu era nimic care sa le urmareasca.
  
  "De ce sa vina Katrya aici, fara noi? De ce sa atace, sau sa se expuna asa?"