Your words are the sweetest poetry

[Matt I. River]

• Isabella se apropie de Matt, incercand probabil sa se convinga ca totul va fi bine, sperand ca baiatul sa o ia in brate. Intradevar, acesta putea vedea in ochii ei ca ii pare rau, ca il iubea. Dar atunci de ce facuse asta ? De ce incercase sa il raneasca dandu-i de inteles ca ar fi ales Devoratorii, si nu pe el..
  
  "- Dar doar pentru ca vreau sa raman de partea lor, asta nu inseamna ca nu te mai iubesc.. Sau ca ei vor fi pe primul loc. Sau ca voi lupta impotriva ta vreodata." spuse cu o voce ceva mai scazuta. "Nu ma poti pune sa aleg.. Dar vreau sa intelegi ca iubirea mea pentru tine nu se va schimba niciodata, indiferent de circumstante. A fost gresit ce am raspuns mai devreme.. stiu. M-am pripit, eram suparata si.."
  
  Vocea ii scazu incetul cu incetul pe masura ce vorbea, ajungand doar o soapte\a, iar apoi nimic. Isabella isi pleca capul si o clipa mai tarziu cazu in genuchi, pe iarba uda si pe pamant. Matt se grabi si incerca sa o ridice, insa parca ceva il tinea sa nu faca asta. In schimb, se aseza si el in genuchi in fata ei si ii lua fata in maini.
  Plangea, lacrimi mari cazandu-i pe obraji si confundandu-se cu ploaia. Viperinul o saruta pe frunte si o imbratisa, lipindu-si obrazul de parul ei ud. Aceasta isi puse la randul ei mainile in jurul pieptului lui Matt.
  
  "- Gata, te rog." sopti baiatul. "O sa.. o sa fie bine.."