our dirty little secrets

[Isolde du Maurier]

• Il privi cu ochii mari si incepu sa rada. Deja si-l imagina imbracat in rochie,cu cercei in urechi si parul lung,fiind alergat de quintapezi in timp undeva pe o stanca era tot el,numindu-si varianta feminina ''mon amour'' si aruncand trandafiri in groapa desi probabil saraca 'femeie' nu avea nici o vina si nici o placere in a fi curtata. Ar fi fost totusi o imagine buna de luat si afisat in Zeflemist sau Profetul Zilei. Nu se putu abtine si continua sa rada,simtindu-si abdomenul plin de durere.
  
  '' In numele lui Merlin,afurisitule... Pana la urma de ce n-as face-o? Esti amuzant,talentat si imprevizibil. Sau cel putin asa te lauzi.''
  
  Il privi cu coada ochiului pentru a-i prinde reactia,desi stia ca in cel mai rau caz avea sa se ridice si s-o gadile.
  
  Nu intelegea cum putea ca un om ca el sa fie atat de copilaros si totusi atat de rau. Pentru ca era. Era ingrozitor de neplacut sa il intalnesti atunci cand nu era in apele lui si stia ca de cele mai multe ori te ranea doar din placere. Se intreba daca nu cumva asta fusese si cu Natalie. Daca nu o parasise din placerea de a o vedea suferind si daca nu cumva ea avea sa urmeze. Un junghi de durere ii strapunse inima la acest gand, si se agata disperata de altceva. Nu se putea sa o paraseasca, o iubea, nu?
  
  "Si, in plus, sunt doua suflete pierdute, de ce nu?"