heartless

[Kurt F. Malfoy]

• Isi aduse aminte ca ea era femeia care ii facea fiecare zi mai frumoasa,care ii daduse sens vietii.Era un idiot,ce-i drept,care nu se prea bucura sau cel putin nu pretuia ce avea,dar din cauza ei nu mai era atat de idiot douazeci si patru din douazeci si patru. Cand era langa ea se simtea un geniu,se simtea Atotputernic. Stia ca il iubea iar ea stia ca,ei bine,pentru el Callysto nu exista decat la superlativ. Pentru o clipa si-ar fi dorit sa aiba acel microb al scenei,sa stie sa vorbeasca,sa compuna in versuri precum poetii. Pentru el nu exista decat chitara,ritmul anilor nouazeci si acelasi stil de viata. Isi aminti de anii adolescentei si nu putu sa nu surada scurt.
  
  Cally il intreba in fiecare zi ce insemna pentru el fericirea si daca acea fericire venise o data cu ea. Defapt nu il intreba,dar in fiecare vis al sau,era acelasi lucru,pe care il considera o previziune care nu ii dadea pace. ei doi,pe o campie,la lumina puternica a soarelui,vorbind linistiti. Ea rostogolindu-se la vale,el prinzand fiecare imagine,fiecare gest al ei intr-o privire,intr-o amintire ce ramanea adanc in memorie,pentru eternitate,facandu-i inima sa tresalte. Nu isi dorise acea dragoste dar venise atunci cand avusese mai mare nevoie de ea.
  
  Realiza ca pana la campii intinse si vise frumoase mai era mult,ca ei erau acum in vechiul teatru,in cabina ei,lumina difuza tinandu-le companie. Incepu sa rada,luand peria de par,prefacandu-se ca ii lua un interviu : ''Deci,domnisoara Thibault,ce v-a facut sa alegeti acest rol?Ce are atat de surprinzator?''