Your words are the sweetest poetry

[Matt I. River]

• Cartea se transforma in cenusa, mai apoi disparand cu totul. Se terminase, nu mai putea fi folosita pentru a face rau, niciodata. Acela era ultimul exemplar din cate stiau cei doi. Cel putin, ultimul exemplar de la Hogwarts. Matt se gandi la tot ce ar fi putut face Devoratorii cu cunostintele din acea carte. Se gandi cat de usor le-ar fi fost sa ucida, sa raspandeasca teroarea, ba chiar sa faca lucruri si mai sinistre. Insa nu se putu abtine sa nu se gandeasca ce ar fi puttu face Ordinul cu exact aceleasi cunostinte. Probabil ca i-ar fi distrus pe Devoratori pentru totdeauna, riscand sa ii inlocuiasca. Asa era cel mai bine, sa nu o foloseasca nimeni.
  
  Baiatul nu putu sa nu observe ca Isabella parea putin ingrijorata si poate chiar putin.. trista ? Insa cel mai important lucru acum era ca totul se termianse cu bine. Amandoi aveau sa isi revina si totul se va intoarce la normal. Matt o imbratisa pe viperina si o saruta pe frunte, iar aceasta, simtindu-i buzele, parca isi reveni putin si rosti:
  
  "- Acum ce urmeaza, dragule ?"
  
  Isi ridica privirea catre Matt, iar acesta putu sa se uite fix in ochii ei, sa vada tot ce simtea, tot ce isi dorea. Era dezamagita ca a trebuit sa iroseasca o sansa unica, dar totusi fericita si recunoscatoare ca nu l-a pierdut pe baiat.
  
  "- Acum ne intoarcem in dormitor si tragem un pui de somn cat mai avem timp." raspunse Matt, ridicand-o in brate si iesind din Biblioteca.