A drop in the ocean

[Aylee L. Lovel]

• Se uita la el. Nu era prost, cum ar fi putut fi. Nici ea nu era proasta, ceea ce insemna ca faceau un cuplu de exceptie. Ii parea rau ca el vroia sa plece. Sau ca incerca sa o faca sa creada ca el vroia sa plece. Ea nu vroia ca el sa plece. El era singura ei ancora in furtuna realitatii. Uneori avea impresia ca daca se lasa chiar si pentru o singra secunda, atunci ar fi fost maturata de valurile dezlantuite ce i se perindau prin fata ochilor ca norii pe care ii iubea atat de mult pe cerul de dimineata. Nu, nu avea de gand sa il lase sa scape. Se ridica de pe pat si il lua de guler. Se rasuci si il tranti pe patul scartaitor, asezandu-se in poala lui. Buzele ei le gasira repede pe ale lui, de parca ar fi urmat o carare vazuta doar de ele.
  Era unul dintre acele rare momente in care cu adevarat nu mai conteaza nimic si nimeni, doar cel de langa tine. I se cuibari in brate, lipindu-se de pieptul lui bine lucrat.
  -Nu poti pleca. Nici sa vrei, nu te las. Nu si tu...
  Nu, nu avea sa planga din nou. Lacrimile ii secasera de mult cand venea vorba de Eliza. Acum nu mai exista. Poate ca odata va reveni, poate ca ii va explica si poate ca o va ierta, insa nu va mai ifi ca inainte. Niciodata. NU vroia sa treaca de mai multe ori prin asta.
  -Te iubes puiule...