heartless

[Isolde du Maurier]

• Isi muta privirea pe rama aurita a oglinzii, intrebandu-se cat mai avea sa traiasca in dulcegaria asta. Stia ca Kurt nu era atat de uman, si ii placea mai mult partea lui rece, nepasatoare. Se simtea vinovata pentru asta, caci nu trebuia ca el sa fie rau, crud si nemilos. Nu trebuia si nu vroia sa-l schimbe, dar acum se purta ca un copil rasfatat, care nu primea ceea ce isi dorea, si incepea sa planga si sa urle.
  
  Tresari cand auzi o bataie in usa si se ridica, indreptandu-se morocanoasa spre ea, pentru a-si aminti ca ii venise ceaiul. Ii multumi tinerei care i-l aduse, si il puse pe masuta, ridicand ceasca la nivelul buzelor.
  
  "Ce ciudat, are un miros diferit. Imi amintesc clar ca cel de lamaie mirosea mai aromat, asta e cam intepator", murmura ea, band neatenta.
  
  Se intoarse spre Kurt, apropiindu-se de locul unde se afla, si asezandu-se in poala lui, cuprizandu-l cu bratele sale lungi. Fara sa-si dea seama, camera incepu sa se intunece, si cu mare greutate isi mai tinea ochii deschisi. Se ridica ca arsa, muscandu-si buza de jos.
  
  "Ceaiul...", spuse ea, inainte sa se prabuseasca la pamant, cu parul blond-roscat ravasit in jurul ei.