feeling the heartbeat in my mind

[Isolde du Maurier]

• Venise, dar nici ea nu stia de ce. De atatea ori venea in padure, insa nici ea nu stia de ce. Probabil o facea pentru a se linisti, pentru a alunga toate gandurile urate, pentur a-si gasi linistea. In ultimul timp, singuratatea ii devenise prietenul cel mai apropiat, si care o intelegea. Nu era nevoie sa raspunda la intrebari pe care nu le dorea, si sa dea ochii cu persoane curioase si fara pic de tact.
  
  Totul devenise atat de crud, incat parca o mare caracatita avea sa o inghita si sa-i prinda cu tentaculele sale lungi si ingrozitoare tot ce tinea de dorintele si placerile ei. Isi alunga gandurile, se aseza pe radacina imensa a unui copac, care iesise din pamant, si incerca sa-si puna ordine in ganduri. Se sperie cand fu maraita de un caine, si il privi speriata. Spera ca acesta nu avea sa o muste, sau sa o atace. Se intreba ce face un caine in padure, insa raspunsul la intrebare veni imediat, cand stapanul acestuia i se adresa.
  
  Nu raspunse, incercand sa nu il priveasca, si sa se gandeasca ca iar nu va fi singura, fiind nevoita sa accepte compania altcuiva.