your poison in my veins

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Se uita inspre vrajitoare, uimita de curajul de care dadea dovada. Nu numai ca se oferise sa o ajute, pe ea, o straina, care putea fi foarte periculoasa, dar se mai si incredea in ea. Dadu uimita din cap, pletele sale blonde mangaindu-i umerii albi, acoperiti in acel moment de pelerina neagra, groasa, care contrasta atat de tare cu culoarea parului.
  
  ”Da, as vrea sa-l eliberez, doar ca nu stiu cat de pregatita sunt. Vezi tu, el era nevinovat, dar Devoratorii au complotat impotriva lui si a Ordinului si... ei bine, acum e aici”, spuse ea, aratand cu mana sa subtire si lunga inspre inchisoare. ”De ce vrei sa ma ajuti?” continua, vocea sa inceata si domoala dandu-i un aer de alienare mintala, mai mult senilitate, totusi.
  
  Nu i se intampla in fiecare zi sa dea peste o vrajitoare care sa se ofere sa o ajute, si ei bine, se simtea stingherita. Nu vroia sa o bage si pe ea in bucluc, era de ajuns una singura, si nu vroia pe nimeni pe constiinta.