~dragons' night

[Lexie Stryder]

• Dupa cateva secunde, Lexie il lasa pe Mark sa plece, usor ametita de rapiditatea si farmecul cu care se intamplasera toate lucrurile in acea seara. Orice se intamplase, era ceva magic, si nu era vorba despre dragonii si varcolacul care erau prin preajma.
  
  Il privi pe mark care ii facu un semn cu ochiul, la care Lexie incerca sa se linisteasca. facu un fel de grimasa care voia sa fie un zambet, apoi se intoarse, incercand sa isi ia gandul de la creatura care putea sari in orice momentpe Mark si sa il sfasie cu usurinta ( |: ). Stia ca ea de obicei era protectiva si ii placea sa stie ca toata lumea e in regula inainte sa se gandeasca daca ea era bine (ceea ce era destul de neobisnuit pentru o viperina, apropo), insa acum presiunea era mult mai mare.
  
  In scurt timp, un barbat inalt ceni spre ea, cu o privire usor confuza si in acelasi timp hotarata.
  "Hei," spuse ea, usor surprinsa sa isi auda vocea ragusita.
  "Trebuie sa te duc intr-un loc sigur," spuse el direct, zambindu-i intr-un fel bland si indulgent, ca si cum viperina ar fi avut cinci ani. Ura asta.
  "Sunt in regula," raspunse, zambind prefacut. [b]"Poate ar trebui sa te ocupi de micutul varcolac care umbla pe aici."[b]
  
  Cu asta se intoarse, insa in urmatorul moment incremeni, simtind cum bataile inimii i se opresc pentru o fractiune de secunda. Varcolacul urla, la o distanta de doi metri departare de viperina care o lua la fuga in directia opusa, incercand sa ajunga barbatul care era in fata ei.
  Muncitorul o astepta si o prinse de mana, incercand sa o traga sa vina mai repede, in timp ce Lexie se straduia sa nu se impiedice.