You just need to remember

[Rosalie Vivienne Alden]

Din nou o nelinişte suflească o cuprinse, dar învăţase să fie puternică şi dacă ar intreba-o cineva ce a păţit ar răspunde senină că nu are nimic. Totuşi însă .. frigul interior nu o lăsa să trăiască liniştită în această perioadă. Era ceva , iar acel ceva o împiedica să privească optimistă spre viitor şi să zâmbească fără griji. De ce? De ce oare? Ea nu mai cunoscuse noţiunea de 'fericire' de ceva timp. Trăsese aer în piept [uneori se mira că mai era in viaţă] şi păşise în Pădurea lui Dean. De câte ori se simţea abătută şi dorea să fie departe de Hogwarts acel loc i se părea ca de basm. Închise ochii şi îi deschise din nou. I se părea un joc între lumină şi întuneric, viaţă şi moarte şi deseori făcea parte din el, însă niciodată nu ştia cărei părţi se potriveşte mai mult. Se schimbase aerul. Acel stil de sufocare nu o mai cuprinse, acum disfrutând aerul curat al pădurii. Uneori avea impresia că şi acei copaci sunt mai fericiţi decât ea. Aveau o viaţă seculară si singurele lor griji erau anotimpurile ploioase .. Sau cel puţin aşa credea ea.
Dăduse de o persoană care i se părea cunoscută, dar se temea să nu se înşele. "Buna.." , rostise Şoimeanca puţin confuză.