sign your name across my heart

[Vincent Thorbjörn]

• Inghiti in sec, si isi dadu seama ca nu putea sa mai taca. Si asa acest secret era o povara pentru ea, poate ca totusi era mai bine daca-i spunea. Oricum, daca afla cumva ca ciripea, era destul de initiata in crime incat sa-l aduca la tacere indiferent cat de mult ar fi durut-o.
  
  "Bine...", raspunse ea, oftand.
  
  Muscandu-si buza, se gandi la o metoda de a-i spune in asa fel incat sa nu para o nebuna.
  
  "Nu am 23 de ani. Sunt mai in varsta decat tine, si decat tatal tau, bunicul tau, chiar si strabunicul tau. Familia mea...ei bine, adevarata mea familie zace unde descompusa prin solul pamantului. Familia mea adoptiva, ca sa zic asa, traieste intr-o padure din Germania, a carei localizare nu pot sa ti-o dau. Ei sunt acolo de sute si probabil mii de ani, datorita Pietrei Filozofale. Nu stiu cum o obtin, si ce, insa, o data pe an, ei gasesc un nou adept, dispus sa duca o viata eterna. Avem voie din cand in cand sa plecam, pentru cativa ani, insa intotdeauna ne intoarcem, mai ales cand ni se termina ...provizia"
  
  Abia dupa ce spusese acestea cu voce tare, isi dadu seama cat de ingrozitor era.
  
  "Da, stiu, poti pleca acum"