happiness is nothing unless shared

[Ivy Thibault]

• Nodul din gatul lui Ivy se mari considerabil cand banuielile ii fura adeverite. Veneau sa ii razbune. Era sigura ca mai erau destui de unde venisera cei doi care provocasera atatea rele la orfelinat. Oare erau ei? Sau poate cineva care venea dupa Kurt? Oare ar trebui sa Dispara in acest moment, sa-l ia pe Jake, sa o sune pe Cally si sa fuga?
  
  Dintr-o data, mintea ei functiona de zece ori mai repede decat pana atunci, ceea ce o ajuta sa isi formeze cat de cat un plan, cand timp zambea, simtindu-l pe Kurt protejand-o. Si daca nu ar fugi? Ar fi foarte nebunesc sa ii infrunte? Da, asta pentru ca habar nu aveau cati erau. Sau poate ca el stia.
  
  "Cati?" intreba ea.
  
  Daca erau mai putin de cinci, aveau sanse mari. Isi amintea de ceilalti pe care ii invinsese ea singura pe amandoi. Nu erau foarte avansati intr-ale magiei, insa erau mari rau de tot.
  Si totusi, daca nu erau ei? Daca era altcineva? Atunci aveau sa fuga. Poate raman inca in oras, dorm intr-o padure, pe undeva, unde sa se protejeze de vraji si apoi merg dupa ceilalti, Atunci, Kurt ar putea alege daca vine cu ea, sau nu si Ivy si-ar continua fuga pana si-ar aduna destui prieteni care sa ii stea alaturi ca sa ii invinga. Ceea ce ar putea dura o vreme...
  
  Da, spera din tot sufletul ca era prima varianta.