Everybody lies

[Lucas Sasha Neitzke]

"Se pare ca m-ai facut cel mai fericit om..nu crezi?" Comenta el batjocoritor razand zgomotos in muzeu, cateva fete se intoarsera spre el privindu-l cu dispret insa cui ii pasa? acum era momentul lui si a micutei lui..da..era a lui, mai era a lui atata timp cat ea il iubea si el la fel. Ii privi ochii, buzele, gatul, pieptul..o cerceta atent de sus pana jos cu un ritm lent si bine calculat, nu vroia sa Para un psihopat care nu a mai avut pe langa el o femeie de o vesnicie. Ii fusese dor de ea..da..si care era rostul? ei bine acum era ceva..daca ea ii facea astfel de declaratii insemna ca ori a parasit-o iubitelul ori s-a maturizat..o dorea, o vroia alaturi din nou insa nu stia daca era in stare sa o mai cuprinda iar, sa o stranga in bratele sale.
"Daca crezi ca eu sunt jucaria ta..atunci te inseli, domnisorica..si nu face sa te umilesti in fata mea..nu faci decat sa te dispretuiesc mai mult." Ii era mila de ea insa aici chiar se punea vorba de mila? ii parea rau de timpul pierdut pentru ea, ii parea rau ca ea nu intelesese ca el chiar a indragit-o.
Ichise scurt ochii amintind-si de prima lor intalnire. Surise. Balerina micuta si firava, incercase sa-si puna capat zilelor doar la prima intalnire..era o copila, o pustoaica cu parul negru si lung. Vroia sa fie departe de acest loc..sa plece cat mai departe de toti oamenii si galagia din jur. O privi insistent in ochii ei stralucitori din cauza lacrimilor..plangea? juca teatru..era o actrita perfecta si totusi..oare chiar se prefacea?