douter de moi?

[Isolde du Maurier]

• Oftand, reusi sa treaca prin toate localurile si sa stranga toti elevii. Numarandu-i, cand ajunsese inapoi la Lexie, isi dadu seama ca erau toti teferi, si in siguranta. Totusi, daca Devoratorii s-ar fi hotarat sa le atace, sau oricine altcineva, ele doua nu puteau proteja prea mult o gloata de copii zvapaiati si neascultatori, in cele mai multe cazuri.
  
  "Vreau ca voi sa va duceti frumusel la etaj, si sa stati acolo, cuminti, pana venim noi la voi. Nu va miscati, nu atingeti nimic, nu iesiti, nu deschide ferestrele, nu va apropiati de ele, nu tipati, urlati, si nu faceti zgomot. Ati inteles?" le spuse ea, pastrandu-si calmul.
  
  "Avem voie sa respiram?" intrebam un baiat din anul VI, de le Cercetasi.
  
  "Atata timp cat nu derutati mustele si ele nu provoaca nici o catastrofa, e in regula. Dar va ordon, stati in liniste! Cuminti! Cine nu imi respecta ordinele e exmatriculat, ne-am inteles?"
  
  Stia ca era dura, insa nu putea sa le impuna altfel respectul. Ii privi cum se indreapta spre etaj, si se intoarse spre Lexie, privind-o ingrijorata.
  
  "Ce de facut cu Katrya? Ai vreo idee?"